self-portrait_by_Edgar_Degas

Capodopere de Edgar Degas – Tablouri canvas reproduceri de arta

self-portrait_by_Edgar_DegasEdgar Germain Hilaire Degas (n. 19 iulie 1834, Paris – d. 27 septembrie 1917, Paris) a fost un pictor francez, unul dintre fondatorii impresionismului. El este cel mai bine cunoscut pentru seria dansatoarelor si balerinelor, dar foarte importante pentru istoria picturii sunt si scenele de gen (ex. seria de lucrari cu femei iesind din baie) sau cursele de cai. Foarte multe dintre lucrarile sale sunt in pastel, dar cele mai importante sunt uleiuri. Cod: DEG

Capodoperele lui Degas sunt:

  • Dansatoare pe scena (L’Etoile)
  • Clasa de dans (Lectia de balet) – cu doua variante extrem de diferite
  • Absintul
  • Cantareata la cafenea
  • La palarier (serie)
  • Repetitie de balet pe scena
  • Asteptare
  • Scoala de dans
  • Bursa de bumbac din New Orleans
  • Femeie pieptanandu-si părul (pastel)

Picturi de patrimoniu: Theodor Aman – „In gradina”

Deschizator de drumuri in pictura laica romaneasca, Theodor Aman a lansat aproape toate temele majore ale scolii nationale, mai putin natura moarta. De numele lui Aman se leaga primele peisaje, primele scene citadine, primele tabouri istorice, primele opere traditionaliste. Pictura „In gradina [autorului]” este una dintre cele 80 de opere din Patrimoniul National catalogat de Ministerul Culturii si care poarta semnatura vechiului pictor. Tabloul este in proprietatea Pinacotecii bucurestene (gestionata, cel putin teoretic, de Muzeul Municipiului Bucuresti), cu numarul de inventar 82. Este o pictura de sevalet, ulei pe panza, 31 x 49,5 cm, clasificata in sectiunea Tezaur a Patrimoniului prin dosarul 2287/28.05.2007.

Este unul dintre cele mai placute tablouri ale lui Aman. O scena de gen, in fond, un peisaj, in expresie, un documentar monden, in fapt (dintr-o perioada cand „monden” nu insemna „trivial”), pictura surprinde prin echilibrul si caldura culorilor. Scaunul din plan apropiat, dezechilibrat desenat sau diform, nu strica decisiv armonia unui desen care are ca actor principal lumina si care surprinde si transmite o mare detasare, un mare calm sufletesc, un „dolce far niente” romantios ce caracteriza Bucurestii frantuziti ai secolului de dinaintea secolului trecut. Link spre pagina picturii pe siteul CIMEC

„Jucatorii de carti” de Paul Cezanne

Versiuni:

  1. Varianta de la Barnes Museum (1890-1892), Philadelphia, SUA
  2. Varianta de la Matropolitan (1890-92), New York, SUA
  3. Varianta de la Muzeul Orsay (1894-95), Paris, Franta
  4. Varianta de la Coulthard Institute Londra, Marea Britanie
  5. Varianta Georgios Embiricos, aflata in Doha, Qatar

Celebritatea si valoarea seriei de cinci picturi “Jucatorii de carti / Card players” de Cezanne se datoreaza etapelor de abstractizare succesiva. Seria este considerata locul de nastere a cubismului. Tabloul, ca tematica, este o scena de gen. Formalismul triumfa asupra subiectului, personajele sunt statuare, numarul lor se reduce, fundalul (clar si detaliat in prima varianta) devine un sfumato, totul – obiecte si oameni – trecand printr-o distilare metafizica. Scena isi pierde radacinile de satira morala si devine o metafora polisemantica. Varianta de la Muzeul Orsay, a treia in serie, reluata destul de fidel in versiunea 5 (Qatar), prezinta un stadiu aproape complet de abstractizare si este opera cea mai recognoscibila din serie. Fiind singura varianta aflata in proprietatea statului francez, versiunea de la Muzeul Orsay a beneficiat de o larga promovare institutionala, devenind iconica pentru intreaga serie.

Versiunea 5 a tabloului a fost vanduta intr-o tranzactie privata in 2011, iar pretul realizat (confidential, dar situat intre 250 si 300 de milioane de dolari) este un record absolut pentru vanzarile de arta.

Reproduceri dupa tablourile din serie – vanzari online