„Jucatorii de carti” de Paul Cezanne

Versiuni:

  1. Varianta de la Barnes Museum (1890-1892), Philadelphia, SUA
  2. Varianta de la Matropolitan (1890-92), New York, SUA
  3. Varianta de la Muzeul Orsay (1894-95), Paris, Franta
  4. Varianta de la Coulthard Institute Londra, Marea Britanie
  5. Varianta Georgios Embiricos, aflata in Doha, Qatar

Celebritatea si valoarea seriei de cinci picturi “Jucatorii de carti / Card players” de Cezanne se datoreaza etapelor de abstractizare succesiva. Seria este considerata locul de nastere a cubismului. Tabloul, ca tematica, este o scena de gen. Formalismul triumfa asupra subiectului, personajele sunt statuare, numarul lor se reduce, fundalul (clar si detaliat in prima varianta) devine un sfumato, totul – obiecte si oameni – trecand printr-o distilare metafizica. Scena isi pierde radacinile de satira morala si devine o metafora polisemantica. Varianta de la Muzeul Orsay, a treia in serie, reluata destul de fidel in versiunea 5 (Qatar), prezinta un stadiu aproape complet de abstractizare si este opera cea mai recognoscibila din serie. Fiind singura varianta aflata in proprietatea statului francez, versiunea de la Muzeul Orsay a beneficiat de o larga promovare institutionala, devenind iconica pentru intreaga serie.

Versiunea 5 a tabloului a fost vanduta intr-o tranzactie privata in 2011, iar pretul realizat (confidential, dar situat intre 250 si 300 de milioane de dolari) este un record absolut pentru vanzarile de arta.

Reproduceri dupa tablourile din serie – vanzari online

 

 

arles_orsay

„Camera din Arles” (versiunea din Muzeul d’Orsay) de van Gogh

arles_orsay

„Camera din Arles” (versiunea Orsay) este a treia si ultima versiune din cele trei realizate de Vincent van Gogh in 1888 si 1889. Avand codul “F483 / JH1793 – Réalisé à Saint-Rémy” in catalogul raisonne van Gogh, versiunea III (Orsay) a fost pictata in septembrie 1889, la fel ca si versiunea II (Chicago), la un an dupa prima versiune (Amsterdam). Diferentele intre cele trei versiuni sunt minime – detalii de compozitie, tonuri de culoare, dimensiunea lucrarii. Dupa ce daruise primele doua versiuni fratelui sau, Theo, bancherul care i-a finantat cariera artistica, Vincent van Gogh a realizat cea de a treia versiune pentru sora lui, aceasta fiind de dimensiuni mai mici cu 20 cm pe fiecare dintre laturi. Vezi versiunea 3, la inalta definitie HD

Valoarea artistica a lucrarii rezida in reinterpretarea regulilor renascentiste ale perspectivei. Ajustat de tusa sa ampla, cu pensula medie, in tehnica impasto, van Gogh deplaseaza spatiul pentru a pune accent pe culoare si pe textura sa materiala. Exercitiul tehnic pe care il exersase deja in numeroase peisaje, in care textura si pasta picturii inlocuisera perspectiva si clarobscurul obiectelor, devine un efect mult mai evident si mai puternic atunci cand este exersat asupra unui spatiu inchis, cu reguli clare in privinta liniilor de fuga, si cu obiecte comune, reduse la esenta lor cromatica. Cadrul tabloului este camera lui Vincent van Gogh din “casa galbena” din Saint-Remy, unde a locuit in perioada prieteniei sale cu Paul Gauguin. Pe pereti sunt recognoscibile mai multe portrete si peisaje de van Gogh, acestea fiind inlocuite in cele trei versiuni ale lucrarii. In ultima versiune, pe peretele din dreapta apare unul dintre autoportretele sale.
Pictura a intrat in proprietatea statului francez in urma tratatului de pace cu Japonia, dupa al doilea razboi mondial. Tabloul fusese cumparat in anii ’20 de un cetatean japonez rezident in Franta.

 

Originalul operei „Camera din Arles” / Slaapkamer te Arles / La Chambre à Arles / Bedroom in Arles (III)

se afla in Musee d’Orsay din Paris. Link spre pagina picturii pe siteul Muzeului d’Orsay.

Artist: Vincent van Gogh (1853-1890)
Data: 1889
Curentul artistic: impresionism
Dimensiunile originalului : 56,5 cm × 74 cm (fara cadru); 74,5×90,7 (cu cadru)
Materialele originalului: pictura in ulei pe panza.

Cumpara online reproduceri ale tabloului „Camera la Arles III”, de Vincent van Gogh in varianta: