O posibila transformare a artistei Irina Broboana intr-un sofer de TIR de vârsta medie

 

 De ce sofer de TIR? Pentru ca la intrebarea mea: In cine voiai sa te transformi?, raspunsul a fost: intr-un sofer de TIR.

Artista s-a oprit la un modul primar, aproape desuet de trans-sexualizare virtuala printr-un act masochist, fizic, de taiere, strangulare, constructie, re-constructie si amenajare a unor fragmente anatomice. Atunci când privitorul se afla in fata unor lucrari de arta cu subiecte „tari“, „incomode“, „agresive“ etc., tinde fie sa respinga imaginile, fie sa le supuna prejudecatii, fie sa le incadreze intr-o categorie speciala – „sub lupa obiectivitatii“, de unde pot fi mai usor de controlat.

Prima concluzie pe care o putem extrage in graba ar fi faptul ca Irina Broboana nu a pus la cale o expozitie de pictura. Pentru ca picturile ei au devenit sine qua non anti-picturi. De ce acest lucru? Pentru ca exista fotografiile mult prea explicite de dinaintea picturilor, pentru ca exista spectacolul mult prea atent regizat de dinaintea fotografiilor. Irina Broboana propune o serie de imagini picturale ce sunt rezultatul unui traseu conceptual invers – de la un performance teatral, solitar, realizat in fata oglinzii si/sau a camerei la imaginea picturala statica.

O a doua concluzie este legata de singuratatea si singularitatea actului descris de Irina Broboana. Nu e nici pe departe o inovatie sau o noutate, ba dimpotriva, demersul sau se poate usor inregimenta intr-o serie foarte bine definita de proiecte cu acest subiect, insa ceea ce il diferentiaza si il face singular este lipsa sau eliminarea oricarei urme de lirism.

Asezarea intentionata a corpului sub lumina rece, necrutatoare, de aparatura medicala, stomatologica si dezvaluirea metodica a tuturor detaliilor accentueaza procesul mecanic de transformare a femeii in barbat sau, in cheie livresca, a artistei Irina Broboana intr-un sofer de TIR de vârsta medie.  (SIMONA VILAU, sursa: revista Cultura)