„Pictorul capetelor de copii”, asta este ceea ce ar reţine despre Nicolae Tonitza istoria picturii, dacă ea ar fi scrisă pe twitter. Considerat în anii ’30 cel mai important pictor român în viaţă, Tonitza a reapărut pe piaţa de artă după 1990 cu peisaje şi lucrări inspirate de prizionieratul său în Bulgaria, dar, în primul rând, cu portrete de copii. Preţul mediu anual pentru picturile lui Tonitza era în 1995 de 10.232 de euro pentru un tablou, variind în jurul acestei valori până în 2004. În 2005 indicatorul a ajuns la 58.359 de euro, iar în 2008 a trecut de suta de mii.

Ultima sesiune importanta de licitatii din decembrie 2011 a dus un tablou al lui Tonitza, „In iatac” la cota 290.000 de euro, valoare la care a devenit cel mai scump tablou vandut la Bucuresti. L-a depasit astfel pe Nicolae Grigorescu care, desi are numeroase lucrari care au trecut de cota de 200.000 de euro, n-a depasit, cel putin nu inca, valoarea de 270.000.

Alte vanzari foarte importante ale tablourilor lui Tonitza in 2011 au fost la 160.000 de euro, in vara, nudul „Afize” si 155.000 de euro „Pe veranda”. Cu acestea, s-a ajuns la un numar de 7 tablouri semnate de Tonitza care au trecut de 100.000 de euro, dar  unul singur care a trecut de 200 si s-a oprit la 290. Succesul acestuia se explica, cel putin partial, prin istoria tabloului, care face parte din Patrimoniul National, sectiunea Tezaur, a fost confiscat de comunisti din colectia Dona si a fost expus timp de decenii de Muzeul National de Arta ca una dintre operele de referinta ale acestui autor.

În 2010 preţul mediu anual pentru Tonitza a fost de 56.924 de euro.