Aflata in proprietatea Muzeului National de Istorie a Romaniei, cea mai cunoscuta varianta a picturii lui Nicolae Grigorescu „Atacul de la Smardan” este una dintre capodoperele artei vechi romanesti si, probabil, cea mai importanta opera de arta romaneasca aflata inca pe teritoriul Romaniei (excluzand, deci, operele lui Brancusi).

Pictura „Atacul de la Smardan” are trei versiuni in ulei (dintre care singura de foarte mari dimensiuni este cea de la Muzeul de Istorie) si mai multe crochiuri in creion aflate la Muzeul National de Arta si in colectii private.

Cea mai importanta dintre versiunile „Atacului…” se afla, conform bazei de date CIMEC, in proprietatea Muzeului National de Istorie a Romaniei si este clasat in Patrimoniul National, sectiunea Tezaur. Opera (foto sus) are o suprafata de peste 10 mp. Ea se afla insa  in custodia Muzeului de Istorie a Municipiului Bucuresti. Un studiu de foarte mari dimensiuni al picturii se afla la Muzeul National de Arta, in Galeria Nationala, iar alte versiuni cunoscute sunt la Craiova (in Muzeul de Arta Jean Mihail – foto jos) si una intr-o colectie privata din Ploiesti.

Tabloul „Atacul de la Smardan”, versiunea clasata, a fost comandat pictorului Nicolae Grigorescu de catre Primaria Bucuresti. In realizarea tabloului, Grigorescu a folosit crochiuri si schite realizate in timpul razboiului de Independenta, cand a fost atasat campaniei romanesti din Bulgaria ca pictor oficial.

Valoarea artistica a tabloului este data de complexitatea si dinamismul compozitiei si de efectul dramatic al folosirii culorilor, cu o mare dominanta de griuri si tonuri desaturate, utilizate pentru a transmite senzatia de frig si anxietatea provocata de lupte. Accentele de culoare folosite de Grigorescu pentru detalii sporesc dramatismul si contureaza dimensiunea umana a personajelor, dar si eroismul pe care acestea il dovedesc.